Deosebirea între cultură, pseudocultură și semicultură.

10 January 2012 / posted in Politic / 1 Comment

Cultura este o condiție indispensabilă pentru dezvoltarea popoarelor ieșite din starea de barbarie. În cultură se oglindește finalitatea conștiinței sociale; prin ea faptele omenești dobîndesc un înțeles mai înalt, devin istorice. Poporul fără cultură nu are istorie, fiindcă nu are un criteriu după care să stabilească valoarea evenimentelor petrecute. Cultura întreține între membrii unei societăți raporturile de autoritate și solidaritate, încă mai mult, ea stabilește continuitatea în munca diferitor generații.

În ce consistă și prin ce se deosebește pseudocultura de adevărata cultură ?

În aparență, pseudocultura cuprinde aceleași elemente pe care le întîlnim și în cultura adevărată. Un popor în stare de pseudocultură cunoaște toate valorile sufletești pe care le întîlnim și la poporul cult. Religia, știința, arta, invențiile tehnice, etc., toate sunt la el în ființă și uneori poate într-o formă mai sclipitoare de cum le întîlnim la poporul adevărat cult. În special, organizarea lui politică nu lasă în aparență nimic de dorit. Se pare că fiecare membru al societății este bine la locul său – ba chiar unii sunt bine în mai multe locuri; și că toți conlucrează pentru prosperitatea publică. De multe ori sufletul acestui popor ajugne să fie extraordinar de pătrunzător. Harta acestui suflet este boită în culorile cele mai variate. Privită de departe ea este o strălucire ademenitoare – cum sunt produsele de reclamă ale industriei moderne. »Read More

Efective militare în Moldova Medievală (sec. XIV -XV)

9 January 2012 / posted in Tradiţie / No Comments

După cum se ştie, bazele statului centralizat moldovenesc au fost puse în sec. XIV-XVI. Or, stabilindu-şi un sistem coerent de conducere, Moldova avea nevoie şi de o oaste bine organizată, pentru a-şi putea menţine funcţionalitatea structurilor. În a două jumătate a sec. XIV, oastea Moldovei era organizată după modelul occidental. Domnul ţării dispunea de o oaste permanentă,

care, conform majorităţii surselor bibliografice privind perioada menţionată, includea 10-12 mii de oşteni. Menirea de bază a acestei oşti era de a asigura stabilitatea internă în stat şi de a-i păzi hotarele de incursiunile străine.

Situaţia s-a schimbat odată cu apariţia în Balcani a imensului pericol din partea Imperiului Otoman, dornic să-şi lărgească teritoriul din contul statelor mici şi slab dezvoltate din regiune. Dacă în perioada precedentă apariţiei şi consolidării statului medieval Moldova, domnul nu avea necesitatea de a aduna o oaste mai mare de 12 mii de persoane, din simplul motiv că acest contingent putea asigura fără probleme integritatea teritoriului administrat, atunci, odată cu apariţia pericolului din partea vecinilor dornici de noi teritorii, a apărut necesitatea recrutării unui număr mai mare de ostaşi, în mare parte din rândul ţăranilor. În condiţiile ascensiunii Imperiului Otoman, dar şi mai mult după căderea Constantinopolului, în anul 1453, domnitorii Moldovei erau nevoiţi să caute alte mijloace de întărire a ţării cu oaste şi cu sisteme defensive – construirea cetăţilor.

Permanentul pericol din partea puternicului imperiu a impus şi perfecţionarea strategiilor de luptă. vechile stratageme, transmise din generaţie în generaţie, nu puteau fi puse în aplicare în lupta cu un asemenea inamic. Practic, ele erau inutile şi ineficiente. »Read More

Despre relaţia stat-biserică. Modelul Bizantin.

16 October 2011 / posted in Ortodoxie, Politic, Tradiţie / No Comments

După două decenii de independenţă, Republicii Moldova încă îi mai lipseşte o viziune bine stabilită în ceea ce priveşte relaţia cu biserica majoritară – cea Ortodoxă. Biserică care a contribuit în cea mai mare măsură la etnogeneza poporului. Biserică care constituie cel mai dur zid de apărare împotriva deznaţionalizării şi etnocidului. Biserică, numită de Eminescu drept „Mama poporului român”.

Cu toate că teoretic creştinul pentru mîntuire nu are nevoie de stat, în condiţiile actuale, cînd hotarele sunt împînzite de „lupi în haine de oi”, statul se dovedeşte a fi extrem de necesar. Anume statul ne poate asigura securitatea şi o organizare mai bună a societăţii. Dar nu trebuie să uităm, că mîntuirea nu se obţine prin decret prezidenţial sau şedinţă de Parlament, dar prin îndeplinirea poruncilor Dumnezeieşti.

Pentru a edifica un concept al relaţiei stat-biserică în Republica Moldova, nu putem plagia ideologiile străine. Această relaţie trebuie să se nască din tradiţia aproape bimilenară a neamului nostru.

Astfel modelul „separaţiei radicale” specific Franţei şi Olandei ne este total străin din motiv că capul bisericii catolice nu este Hristos, ci Papa de la Roma. Catolicii consideră că prin Papa vorbeşte duhul sfînt, ceia ce este un absurd. Doctrina oficială a Vaticanului prevede că Papalitatea este nu numai un centru spiritual al lumii creştine, ci şi unul politic. Din această cauză între puterea laică (regii) şi cea religoasă (Papa) adesea au existat conflicte sîngeroase, extrem de distructive pentru unicitatea lumii creştine. Trebuie de menţionat aici că Vaticanul deţine în proprietate bănci şi corporaţii transnaţionale care aduc venit anual de sute de milioane de euro, în timp ce se ştie bine că misiunea bisericii nu este comerţul, ci propăvăduirea Sfintei Scripturi. Modelul „separaţiei radicale” prevede: absenţa sprijinului financiar din partea statului, neadmiterea învăţămîntului teologic în şcoli, relativitatea moralităţii etc. Esenţa modelului constă în separarea entităţii de cetăţean cu cel de credincios. »Read More

Europa se trezeşte din „somnul cel de moarte”…

2 October 2011 / posted in Legionarism, Politic / No Comments

În timp ce pe de o parte liderii celor mai dezvoltate state Europene declară că crearea multiculturalismului a eşuat şi această doctrină trebuie abandonată (printre ei şi David Cameron, Angela Merkel, Nicolas Sarkozy), pe de altă parte în cadrul acestor state deja au început a se contura tot mai insistent forţe naţionaliste care luptă pentru revenirea la valorile tradiţionale şi indendenţa faţă de UE. Renaşterea naţionalismului în Europa nu reprezintă decît acea reacţie firească la express-convertirea statelor în religia democraţiei liberale şi dezintegrarea benevol-forţată în noua Uniune.

Astfel în Germania, partidul de extremă dreaptă NPD (Nationaldemokratische Partei Deutschlands) reuşeşte să fie reprezentat în parlamentele regionale în Saxonia, Turingia, Saarland şi Mecklenburg. Partidul Naţional-Democrat consideră Uniunea Europeană drept o „Uniune Sovietică puţin reorganizată financiar”. NPD optează împotriva imigraţiei musulmane şi este pentru reîntroducerea monedei naţionale. NPD este unicul partid în Germania care reprezintă o „a treia forţă”, opozabil atît comunismului cît şi capitalismului liberal. »Read More

Vasile Marin: Crez de generaţie, Ideologia faptei

13 September 2011 / posted in Legionarism, Politic, Tradiţie / No Comments

Crez de generatie: Ideologia faptei

 ”Soyez durs, mes freres!“  NIETZSCHE

 ” S-ar părea că trăim un sfârşit de veac. Sunt semne. Încheieturile lumii vechi trosnesc de pretutindeni. Oamenii lumii care se duce au ochii rătăciti; dezorientarea le trece pe dinainte vedenii jucăuşe ca-n apa mortilor. Din străfundurile vietii nationale, acolo de unde se fierbe plămada rosturilor viitoare, porneşte către suprafată clocot surd purtător de amenintare. Se pregătesc marile primeniri. Care, in ciuda oricui, nu vor întârzia să se arate, pentru că, oricât ar dori-o din răsputeri oamenii lumii vechi, colectivitătile nu se sinucid şi nici nu se permanentizează in stări letargice.

Natiunile cunosc crize, ca şi indivizii izolati, dar nu sucombă: lent, prin evolutie şi brusc, prin revolutie, le depăşesc sigur. Renaşterea prin revolutie nu mai poate înspăimânta pe nimeni: popoarele fãră revolutii se elimină prin ele înşile din istoria lumii, aşa după cum indivizii care nu încearcă in viata lor crize spirituale profunde, se îngroapă de la sine in lutul cenuşiu al anonimatului.

Generatia în mâinile căreia se află frâiele colectivitătii nationale, trage să moară; nu de bâtrânetea împlinirii misiunii sale, ci din neputinta, fizică şi morală. Ea moare prin ea însăşi; moare din lipsă de respiratie, din incapacitate de întelegere a vremuriior şi din paralizarea vointei creatoare. »Read More

De ce ateismul poate fi religie de stat, iar Ortodoxia nu ?

4 August 2011 / posted in Ortodoxie, Politic / No Comments

Consilierul fostului preşedinte american,  Zbigniew Brzeziński a declarat că după comunism principalul inamic al civilizaţiei occidentale a rămas – ortodoxia. Nici păgînismul, nici iudaismul, nici islamul dar anume ortodoxia. Cum credeţi, de ce el este atît de categoric şi ferm convins ? Pentru că ortodoxia este unicul bastion care păstrează tradiţia, cultura şi face imposibilă deznaţionalizarea, etnocidul şi alte tipuri de cotropiri. Pentru că ortodoxia este fundamentul istoric al României. Va dispărea ortodoxia – va dispărea şi România. Similar putem spune: fără iudaism nu va exista Israelul, fără islam va dispărea Iranul. Religia istorică este coloana vertebrală a unui popor. Cît de multinaţională şi multiconfesională ţara nu ar fi, ea întotdeauna va avea un singur reper. Este imposibil de a avea mai multe repere.

Pentru Israelul multinaţional şi multiconfesional drept reper serveşte iudaismul. Pentru Iran – islamul. Pentru SUA – ateismul (amestecat cu democraţia liberală şi capitalism infect). Acest reper indică direcţia generală de evoluţie. Încercarea de a schimba reperele fundamentale a unui stat este catalogată drept încercarea de a stăpîni acest stat, de a-l impune să meargă pe o cale greşită.

În zilele de astăzi civilizaţia occidentală încearcă să impună tuturor îndepărtarea de reperele istorice şi aderarea la ideologia ateist-liberală. Această cotropire ideologică poartă o mască umanistă decorată cu drepturi de genul „ libertatea conştiinţei ” şi dreptul la „ autodeterminare ”. Este delicată, vicleană şi foarte bine gîndită. Deci să vedem cum se face: La început se declară dreptul la „libertatea conştiinţei”. Parcă ar fi totul corect, totul cinstit. Din aceasta rezultă că fiecare om are dreptul să împărtăşească orice religie pe care şi-o doreşte. Evident că stabilirea unei religiii drept religie de stat înseamnă discriminarea celorlalte religii. Dacă toţi oamenii sunt egali, înseamnă că nici o religie nu poate fi naţională. Rezultă că drept reper pentru funcţionarea statului va servi noua religie pe nume – ateism. În traducere în limba română aceasta înseamnă închinarea la Mamona.. »Read More

Mănăstirea Veveriţa [Galerie Foto]

1 August 2011 / posted in Ortodoxie / No Comments

Biserica veche ( distrusă şi incendiată de sovietici )

Manastirea Veverita1 »Read More

Despre invazia marţienilor şi adevărata putere a mass-mediei

11 July 2011 / posted in Politic / No Comments

Atunci cînd gradul de îndobitocire a populaţiei atinge nivelul maxim, prostia umană se pare că nu mai are limite. Aceasta s-a demonstrat în Octombrie 1938 în SUA.

Speriaţi de invazia extraterestră, societatea americană a simţit pe propria piele o imensă panică şi isterie care a cuprins întreaga ţară. Sute de mii de oameni au crezut că aici s-a sfîrşit totul. Sectoarele de poliţie înregistrau mii de sunete de disperare. Mii de oameni din regiunea „New England” au umplut maşinile cu provizii şi şi-au părăsit casele. În alte regiuni oamenii au plecat în masă la biserică pentru a se ruga. Alţii au improvizat măşti antigaz şi s-au înarmat pentru a opune rezistenţă marţienilor. Au fost înregistrare naşteri premature şi avorturi spontante. Adolf Hitler comentează această panică ca fiind: „ dovada decadenţei şi imoralităţii democraţiei ”. »Read More

Esenţa sistemului mondial liberal-capitalist

28 June 2011 / posted in Politic / No Comments

Ce reprezintă sistemul ascuns după retorica liberală ? Pe care principii reale, dar nu declarate se fundamentează el ? Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să înlăturăm stereotipurile „lăudate” cu care este împodobită democraţia asemeni unui pom de Crăciun cu jucării multicolore. Astfel veţi observa că alegătorii îndeplinesc rolul bilelor chinezeşti, care trebuiesc uşor împinse cu degetul pentru a se deplasa în direcţia dorită, îndeplinind astfel o voinţă străină. Alegerile în zilele de astăzi sunt de fapt alegerile spoturilor electorale. „ Căci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi invăţatură sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – işi vor grămădi invăţători după poftele lor, şi işi vor întoarce auzul de la adevar şi se vor abate către basme. ”  (2Tim. 4,3)

Puterea tradiţională conduce poporul prin convingere şi constrîngere. Cea democratică – prin manipularea conştiinţei şi seducere. Pentru a înţelege ce este manipularea, o vom explica în cîteva cuvinte. În varianta sa ideală manipularea nu este numaidecît „manevrarea” maselor. Comportamentul maselor este efectul. Comportamentul ei este asemeni apei care curge în canalul pe care i l-au săpat. În primul rînd manipularea este „manevrarea” celor care pot gîndi, dar nu analizează fundamentul pe care îşi contruiesc logica. Oamenii deştepţi induşi pe o cale greşită îşi îndreaptă energiile creatoare într-o direcţie greşită. Fiind siguri de corectitudinea lor ei servesc drept mecanism de autodistrugere care la rîndul lor cultivă idei greşite în inconştientul maselor. Scopul manipulatorului este întodeauna ascuns, deoarece niciodată nu va fi profitabil jertfei. Daunele preconizate niciodată nu se dezvăluie. »Read More

Sfinţi militari în sinaxarele ortodoxe

23 June 2011 / posted in Ortodoxie / No Comments

Sfîntul Mucenic Nicon şi cei 199 de ucenici ai lui sînt prăznuiţi în Biserica Ortodoxă pe dala de 5 aprilie. Căpitanul Nicon şi 9 ostaşi erau în serviciu la Neapole. Acestora li s-au alăturat alţi 190 de creştini şi împreună s-au retras la o mănăstire în Sicilia, pentru a-1 sluji astfel pe Hristos. Dregătorul Quvintilian a poruncit să fie judecaţi şi ucişi în anul 251.

Sfînta Muceniţă Teodora şi Didim Ostaşul sînt trecuţi în calendarul ortodox pe data de 18 aprilie. Ostaş în timpul împăratului Diocleţian, Didim
a izbutit să salveze una din fecioarele creştine forţate la desfrîu de potentaţi, deghizînd-o în hainele lui de ostaş. Prinşi, au fost decapitaţi.

Sfîntul Teodor din Perga a fost ostaş în timpul lui Antonius (136-161). Refuzînd să se închine idolilor, a fost aruncat în foc, dar a rămas nevătămat. Apoi a fost răstignit pe cruce şi a treia zi a murit. Mama lui Teodor a fost şi ea ucisă, prin decapitare. Sfîntul Teodor este prăznuit pe data de 6 mai. »Read More

« Older Posts